Dumnezeu iubește absolut, total, în sine și prin sine. În această iubire, există o parte care este iubirea femeii, adică a lui Dumnezeu, inflitrat și coborât în materie. Femeia iubește cu trupul, emoțiile, sufletul ei, total, slujind făpturilor dragi inimii sale. Ea se supune celor pe care-i iubește, își oferă carnea trupului, sângele, laptele, gândurile, efortul, timpul, viața ei și tot ceea ce ea este.
Acest gen de iubire este privit cu oportunism, suspiciune, dispreț, oroare și spaimă de către bărbați, care cunosc acest tip de iubire de timpuriu, în mama lor, și se pare că nu o înțeleg, deși se hrănesc din ea, și o condamnă ca fiind o slăbiciune și un defect ce trebuie corectat. Bărbații inventează religii, căi spirituale și diverse teorii filosofice. Toate acestea sunt diferite de iubirea femeii, care este alungată, condamnată, disprețuită și considerată un defect sau chiar un viciu.
Astfel, dat fiind faptul că felul în care femeile și bărbații înțeleg iubirea este diferit, poate fi necesară o reconectare cu sinele, o revenire la o relație echilibrată cu propria persoană și cu propriul corp. Prin terapia cu tahioni pot fi ameliorate dificultățile emoționale și traumele, fiind restabilită energia zonelor afectate din organism. Totodată, energia tahionică purifică și reechilibrează chakrele, fiind o modalitate de vindecare a trupului și sufletului, introducând o stare de bine în organism. Astfel, energia tahionică întărește legătura fizică și emoțională dintre parteneri, generând armonie fizică, mentală, emoțională și spirituală. De asemenea, acesta contribuie la redarea calmului, clarității, aspect ce îmbunătățește semnificativ relațiile interumane.
Femeia iubește de prea aproape.
Ea iubește Dumnezeul din carne și din sânge, iubește respirația, suflul celuilalt, iubește prin simțuri, cu trupul ei. Este cea mai apropiată formă a lui Dumnezeu de noi. Trupul prin care Dumnezeu se dăruiește pe sine cu umilință este chiar trupul ei. El este crucificat și folosit, dar iubirea dumnezeiască din trupul femeii se dăruiește oricum, pentru ca fiii omului să învețe să fie oameni, apoi dumnezei. Bărbații alungă și critică iubirea femeii, considerând-o o slăbiciune și un lucru rușinos care trebuie exclus, învins, călcat, numind-o „atașament”, privind-o cu răceală și neînțelegere oarbă. Dar femeia se spune și acestei umilințe, tot din iubire și pentru că ea este mama copiilor ce cresc în învățătura universală a iubirii dumnezeiești.
Singurul lucru ce lipsește femeii este conștiința de sine.
Ea este învăluită în uitare de sine, slujind orbește și iubind orbește, fără să știe că Dumnezeu este în trupul ei. Tot ceea ce are nevoie femeia este să trezească conștiința feminității sale, a modului ei de a fi și a iubi. Femeia iubește de foarte aproape, atât de aproape, încât este chiar în carnea bărbatului, în ființa lui, și acest lucru îl înspăimântă. Ea trebuie doar să știe că este Dumnezeul cel mai aproape de noi, de ființa vie. Că iubirea ei nu este ce dictează bărbatul că este, ci ea trebuie să-și asculte sufletul și să iubească total, dar conștient și obiectiv. Dacă femeia nu ar iubi orbește, printr-o formă de iubire pe care bărbații o numesc „atașament”, atunci bărbații nu ar avea prea mari șanse la viață, fericire, educație, învățare, experimentare și chiar viață spirituală.
Este un singur lucru, simplu, de înțeles: iubirea femeii este complet diferită de cea a bărbatului și este dificil de înțeles de către acesta. Ce poate fi mai trist decât o femeie care încearcă să fie ca un bărbat pentru a fi mai aproape de bărbați și pentru a fi acceptată? Ea iubește cu viață, prin viață, pentru viață, în însăși elementele materiale ale vieții. Femeia iubește și oamenii decăzuți, răi, nebuni, orgolioși, săraci, rătăciți; pentru fiecare se găsește undeva, cândva, o femeie care să-i iubească. Iubirea femeii este un cadou natural. Ea nu trebuie înăbușită și respinsă sau condamnată doar pentru că are o prea mare putere asupra vieții, care scapă înțelegerii bărbatului. Și astfel, cel ce înțelege sufletul femeii devine micul Dumnzeu ce stăpânește întregul univers și pe el însuși.