Studiile psihologice și de sănătate din ultimele decenii au evidențiat faptul că starea psiho-emoțională este un factor determinant de sănătate. Numeroase afecțiuni pot fi efecte (somatizări) ale unor stări psiho-emoționale de lungă durată. Numeroase metode terapeutice non-invazive (metoda craniosacrală, Bowtech, echilibrarea Tahionică, etc.) sunt eficiente în aceste cazuri, deoarece ameliorează efectele cauzate de dezechilibrul psiho-emoțional.
O dată declanșate, evenimentele concrete sunt relativ greu de deturnat. Cu cât este implicată mai multă energie psiho-emoțională într-un context, cu atât este mai greu de menținut cârma pe o direcție de plutire. Dacă într-un context, de orice natură ar fi el, se instalează și sunt cultivate emoții distructive (atracție, repulsie, ură, invidie, gelozie, atașament, răzbunare, sexualitate instinctuală, frică, lăcomie, orgoliu, aroganță, mânie, etc.), atunci contextul tinde să devină exploziv și dificil de controlat. Acesta e așadar alimentat de un cocktail de emoții nocive, potențial explozive.
Dar să ne focalizăm pe două metode terapeutice în situația în care evenimentul nedorit s-a declanșat deja:
1. Retragerea:
Este un gest instinctiv, la fel ca atunci când atingem o plită încinsă. Retragerea înseamnă întreruperea alimentării unui conflict invadat de emoții haotice, marcat de decizii tot mai dezastruoase, care de fapt pun gaz pe foc… Ne putem inclusiv depărta fizic de cauza conflictului (separare temporară sau definitivă de sursa conflictului), etc.
Retragerea înseamnă a ‘ieși’ din context și a privi lucrurile de undeva din afară, ca spectatori. Dintr-o perspectivă diferită, lucrurile apar complet diferite. Detașarea de context este o ieșire din transa (delirul) emoționala, de tip distructiv.
Întrebarea este: cum facem asta? Răspunsul este următorul: prin modificarea unor variabile. De exemplu: înlocuim un gând obsesiv cu un gând care nu alimentează conflictul. Sau, înlocuim un obicei obsesiv, cu un altul, care este binefăcător pentru sănătatea și bunăstarea noastră. Sau, înlocuim o credință auto-sabotoare sau distructivă cu o altă credință, care deschide o perspectivă mai nouă și mai largă și ne focalizăm pe aceasta în mod repetitiv.
Notă: modificarea unei variabile suficient de puternice (repetitive/obsesive) duce, după ce este menținută o perioadă de timp, la modificarea ‘realității’ sau a contextului individual.
2. (Re)conectarea la altă sursă:
Adică dacă înainte obișnuiam să bem apă dintr-o fântână murdară, acum începem să căutăm și să consumăm curată dintr-o fântână pură.
Pe toate drumurile străbătute de oameni, cultivarea virtuților este de nelipsit. Fiecare ființă umană are potențial în ființa sa, una sau mai multe virtuți native, care sunt vizibile și în astrograma natală. De multe ori, nici nu le sesizăm, pentru că suntem prea obișnuiți cu ele.
Cum aflăm care sunt virtuțile noastre? Prin două întrebări fundamentale:
a) ce lucru nu fac eu, orice ar fi; și b) ce lucru fac eu întotdeauna, orice ar fi.
Haideți să îndrăznim să dăm niște exemple de virtuți:
a) orice ar fi, nu (fur, mint, judec, trădez, mă răzbun, persecut pe ceilalți, agresez, renunț, etc.).
b) orice ar fi, eu cultiv (frumusețea, iubirea, adevărul, perseverența, puritatea, încrederea, credința, optimismul, curajul etc.).
Din orice perspectivă am privi, este cert că noi înșine putem și trebuie să ne conturăm propria perspectivă asupra ‘realității’. Această perspectivă devine ‘realitatea’ noastră. Evident că modificarea realității colective este dificil de realizat. Dar realitatea colectivă conține întotdeauna contexte fericite, favorabile, creatoare, care se pot ‘accesa’. ‘Accesarea’ înseamnă adaptarea la acel context, și dacă este necesar, modificarea unor variabile personale, pentru a ne putea acorda la contextul dorit.
Apelarea la un terapeut sau astrolog poate fi de foarte mare ajutor. Contactul cu o persoană care nu este în același context în care suntem noi, care are disponibilitatea și pregătirea profesională pentru a ne ajuta, poate constitui o variabilă sau un catalizator care să ne susțină să începem să ne (re)construim. Refacerea sau re-construcția de sine este un proces natural, adică odată ce sunt create condițiile de bază, acest proces este firesc, deoarece orice ființă umană are capacitatea generală de a se regenera.